Bolile păstrăvilor

Odată cu popularea excesivă a bazinelor de creştere a păstrăvilor (acvacultură), apare şi mortalitatea cauzată de condiţiile de mediu sau de nutriţie necorespunzătoare sau a unor agenţi patogeni caracteristici speciei.

Manipularea excesivă, creşterea densităţii pe metrul pătrat, fluctuaţii ale temperaturii şi oxigenării apei, supraalimentarea, precum şi subnutriţia peştilor din păstrăvărie sunt câţiva factori care favorizează apariţia bolilor. Iată mai jos câteva din cele mai frecvente.

Atenţie: pentru diagnostic şi tratament corecte, consultaţi un medic veterinar.

Sfat: separea imediată a păstrăvilor care prezintă urmele unei afecţiuni şi aplicarea tratamentului adecvat vârstei, greutăţii şi condiţiilor de viaţă.

  • Saprolegniaza

Saprolegniaza (mucegaiul icrelor de păstrăv) este o boală produsă de o ciupercă numită Saprolegnia sau Achlya şi apare adesea în perioadele când apa este cea mai rece. Fungile însa se găsesc uneori în orice mediu acvatic şi nu afectează peştii,  aceştia fiind protejaţi de stratul de mucus natural. Când acest înveliş este afectat, ciupercile pătrund în ţesuturile expuse. Aproape fiecare peşte de apă dulce este expus măcar odată în viaţă la una dintre speciile de fungi, mai ales în prima parte a vieţii. Infecţia  cu saproleginia este denumită Saprolegnianina şi se manifestă ca nişte pete gri, filamentoase, ca tufele de bumbac. La peşti, saprolegnia afectează epiderma, începând cu capul sau înotătoarele, şi se întinde pe întreaga suprafaţă a corpului.

Sunt afectate icrele moarte din incubatoare şi se manifestă prin filamente ţesute ca de vată care se răspândesc apoi la icrele sănătoase. În bazine, mucegaiul atacă reproducatorii răniţi în timpul luptelor de împerechere sau când sunt mulşi toamna (păstrăv indigen şi păstrăv fântânel) şi primăvara (păstrăv curcubeu), precum şi pe cei stresaţi, cu o imunitate scăzută. Peştii afectaţi de Saprolegnia, cu excepţia celor aflaţi în stadiul foarte avansat de boală, se pot consuma.
Tratament
Primul pas este izolarea peştilor bolnavi deoarece aceştia îi pot contamina şi pe cei sănătoşi, chiar dacă nu prezintă leziuni vizibile. Bazinul în care sunt mutaţi trebuie să aibă o temperatură asemenatoare cu cea din care au fost aduşi, cu apă curată. Substanţe eficiente impotriva acestei infecţii sunt verdele de malahit, albastrul de metilen, metaphenul şi chiar băile cu sare.

Prevenţia mucegaiului la icre se face prin bai cu verde de malachit de 2 ori pe săptămână, timp de 30 de minute. Concentraţia băii este de 1g verde de malachit la 200 l apă. Când boala se află la început şi filamentele ca de vată sunt la suprafaţă, ea este uşor de tratat. În acest stadiu, peştilor afectaţi li se aplică un alt tratament, o baie timp de 20 de minute într-o soluţie de 3 kg sare de bucătărie la 100 l apă. Baia se repetă 3 zile la rând.

  • Ihtiosporidioza

Ihtiosporidioza sau ihtiofonoza este o afecţiune a păstrăvilor şi a altor specii de peşti (peste 70 sunt afectate), produsă de fungul Ichtyosporidium hoferi. Aceasta atacă musculatura, organele interne (inima, ficatul rinichii, splina), viscerele şi chiar şi branhiile şi se manifestă prin prezenţa unor noduli albi sau cenuşii pe suprafaţa acestora. Boala este contagioasă şi se ia de la peştii contaminaţi sau de la hrana care conţine viscerele unor peşti bolnavi, purtători de spori. Aceştia din urmă pătrund în sistemul digestiv odată cu hrana, trec prin pereţii intestinali, trec în sânge şi ajung la organele exemplificate.

Tratament
Combaterea bolii nu este posibilă. Este recomandată utilizarea paraclorofenoxentolului în concentraţie de 1 cm3 la 1 litru apă, din care se iau 50 cml şi se amestecă cu 1 litru de apă. Păstrăvii se îmbăiază în soluţie timp de 24-48 de ore.

Prevenţia  se face prin eliminarea hranei contaminate şi prin izolarea peştilor bolnavi de cei sănătoşi.

  • Ihtioftiriaza

Ihtioftiriaza puietului de păstrăv este o boală foarte periculoasă care se manifestă prin apariţia multor puncte albe pe suprafaţa corpului, identificată adesea cu grişul. Este cauzată de Ichtyophtirius multifiliis ce parazitează peştele fixându-se pe piele şi branhii, inotătoare şi ochi, pătrunzând sub ţesuturi dacă acestea sunt expuse. Când paraziţii ating dimensiunea de 1 mm, după circa două săptămâni, se desprind, cad şi se înmulţesc.

Tratament
Combaterea bolii încă de la apariţie se face prin creşterea debitului bazinului şi tratarea păstrăvilor cu verde de malachit 5g la 1000 l apă, timp de 20-30 de minute (ATENŢIE: puieţii puternic afectaţi pot muri), cu sare de bucatarie 3 kg la 100 l apă, timp de 30 de minute, sau formol în concentraţie de 0,250 kg la 1 m cub de apă, timp de o oră. Îmbăierea se repetă timp de 3-5 zile, la indicaţiile medicului veterinar.

  • Furunculoza

Furunculoza păstrăvilor este boala care se caracterizează prin necroze, hemoragii şi chiar furuncule în ţesutul subcutanat, la peştii adulţi. Este produsă de bacteria Aeromonas salmonicida ce se transmite de la peştii bolnavi, la peştii sănătoşi, prin icre embrionate contaminate, prin apă sau prin aparatură cu care se face manipularea acestora. Boala se instalează după 3-4 zile de la contaminare şi poate evolua printr-o formă acută cu mortalitate crescută sau se poate croniciza, mortalitatea fiind mai redusă. Boala se manifestă, în forma acută, prin pete pe piele şi/sau la baza înotătoarei pectorale, necroze la nivelul organelor interne (ficat, rinichi, splină). În forma subacută şi cronică, boala se manifestă prin hemoragii la nivelul organelor interne şi ale intestinului sau prin furunculi la nivelul musculaturii, apatie, refuzul hranei. De cele mai multe ori pentru a avea succes, tratamentele se aplică în hrană, însă se pot trata cu diverse soluţii şi apă, precum şi aparatură.

Tratament
Specialiştii recomandă tratamente cu sulfaminde şi cu cloramfenicol.