Primăvara este o perioadă provocatoare pentru fermierii piscicoli. Câțiva pești care plutesc la suprafața apei nu sunt un motiv pentru a intra în panică, însă pot fi semne care să vă facă să luați măsuri pentru a reduce o pierdere în masă. Mortalitatea păstrăvilor în sezonul de primăvară este frecventă, iar în cele mai multe cazuri aceasta poate fi redusă dacă sunt respectate câteva aspecte simple. Iată care sunt aceste cauze și ce măsuri de prevenție a mortalității păstrăvilor putem lua.
Calitatea apei
Creșterea temperaturii apei care, deși scoate peștii din repausul de iarnă, duce și la dezvoltarea agenților patogeni. Nivelul de oxigen din apă este scăzut ca urmare a topirii zăpezii, iar mutarea peștilor în bazinele de după iernat reprezintă un stres în plus asupra lor, în condiții de imunitate scăzută.
De menționat sunt și hrănirea excesivă sau hrănirea cu furaje care nu respectă cerințele fiziologice ale peștilor, precum și factorii de mediu, cum ar fi inundațiile sau turbiditatea ridicată.
Ploile de primăvară pot provoca inundații, pot transporta excesul de sedimente în apă. Acest lucru poate bloca branhiile, poate reduce eficiența hrănirii și poate stresa peștii. Turbiditatea ridicată (apa murdară) cauzată de scurgerea apei de primăvară îngreunează găsirea hranei de către păstrăvi. Acest fapt duce la „perioade de post” și la o încetinire a creșterii.
Manipularea excesivă a peștilor
Mutarea peștilor în bazinele de după iernat se face doar dacă sursa de apă din bazinele respectă nevoile vitale ale peștilor. Temperatura apei trebuie cuprinsă între 4 și 10 grade, oxigen de minimum 7 mg/litru. Bazinele din beton sau polipropilenă să fi fost dezinfectate în prealabil cu Cloramina T, în concentrația potrivită.
Mutarea puietului din trocile de incubație în cele de creștere, după perioada iernii, trebuie făcută doar după o dezinfecție riguroasă a acestora, eliminând astfel riscul îmbolnăvirii cu agenții patogeni care s-au dezvoltat în loturile anterioare de pește.
Este de evitat și o manipulare excesivă a peștilor, astfel încât sortarea și cântărirea lor se va face odata cu transferul lor în bazinele de după iernare, dacă situația o impune. Rănirea peștilor ca urmare a acestor acțiuni este inevitabilă. Vulnerabilitatea lor în fața bolilor crește, fiind și una dintre cauzele mortalității. Igienizarea echipamentului (mincioguri sau plase de pescuit) de lucru din fermă și menținerea calității ridicate a apei din iazuri și bazine sunt cele mai bune modalități de a minimiza riscul de îmbolnăvire.
Bacterii și paraziți
Când temperaturile încep să crească din nou, bacteriile și paraziții prezenți în iazurile și bazinele cu pește, capabile să se dezvolte rapid, vor ataca peștii vulnerabili, cu imunitate scazută sau răniți. De aceea este recomandată curățarea și dezinfectarea bazinelor cu soluții premise în acvacultură, precum Cloramina T. Dacă se constată o infestare cu paraziți, precum: Gyrodactylus sp. (girodactiloză – paraziți la nivelul branhiilor), Ichthyobodo sp. (costioză – parazit microscopic ce atacă pielea și branhiile), Ichthyophthirius sp. (boala punctelor de griș) sau Argulus sp. (paduchele crapului), atunci se recomandă îmbăierea de scurtă durată a peștilor tot cu Cloramina T în dozaje mai concentrate, la recomandarea unui specialist. Temperaturile crescute pot declanșa focare de boli la pești precum Necroza hematopoietică infecțioasă (NHI) sau Boala renală proliferativă (BRP).
Semnele unui focar de boală includ o decolorare a pielii sau branhiilor, răni neobișnuite, înotul neregulat, ochii bombați, paraziții externi care se agață de corpul peștilor, dar și o apatie generalizată sau o hrănire deficitară. În cazul unei îmbolnăviri bacteriene cu Aeromonas sp. (furunculoză) sau Flavobacterium columnaris sp. (necroza înotătoarei dorsale) peștii pot fi tratați cu Floredon (florfenicol). Este recomandată dozarea sub îndrumarea unui specialist și doar după efectuarea unor analize de laborator.
Este interzisă folosirea de Verde la Malachit sau alte substanțe similare cu potențial cancerigen.
Imunitatea peștilor
Peștii, indiferent dacă vorbim despre păstrăv, crap sau sturion, au apetitul scăzut în timpul iernii. Metabolismul lor încetinește în mod natural, astfel încât nu trebuie să fie hrăniți la fel de mult. Furajele granulate trebuie să includă însă necesarul de nutrienți pentru a rămâne sănătoși. În cazul păstrăvului de consum, este recomadată hranirea cu Protec, un furaj granulat care le stimulează imunitatea și îi face să treacă mai ușor peste perioadele de stres. Hrănirea peștilor cu hrana granulată Protec se va face cu două săptămâni înainte de manipulare și încă două săptămâni după.
Din cauza lipsei spațiului sau fără să aibă suficiente date despre cantitatea de pește din fermă, mulți piscicultori tind să suprapopuleze bazinele. Astfel se poate ajunge, din nou, la o situație stresantă, o diminuare a oxigenului din apă, la hrănirea insuficientă sau la rănirea reciprocă în perioada de reproducere. La păstrăv este recomandată o cantite de 20-30 kg pește la 1 mc apă. Crapul este o specie mai rezistentă, însă o suprapopulare s-a dovedit a fi dăunatoare chiar și pentru el.
Un alt factor care poate duce la scăderea imunității și, implicit, la boală este stresul. Primăvara coincide cu perioada reproducerii la crap, un stres major care le poate afecta din nou imunitatea. Pentru ca peștii să se reproducă cu succes după iarnă, corpul lor produce un hormon numit cortizol, un hormon de gestionare a stresului. În timp ce atenuează stresul din timpul iernii, cortizolul suprimă și sistemul imunitar. Hrănirea lor cu furaje de calitate le poate asigura astfel și o reproducere adecvată care să ducă la obținerea de noi loturi de icre de pește sănătoase. La păstrăv, un factor de stres îl constituie schimbările bruște de temperatură, manipularea excesivă, dar și recoltarea manuală a icrelor.
Parametrii apei
De asemenea, tot primăvara, multe ferme piscicole pot experimenta mortalități ale peștilor din cauza nivelului scăzut de oxigen dizolvat. Algele din iazurile sau bazinele din pământ, mari consumatoare de oxigen, mai ales noaptea, precum și lipsa unor aeratoare piscicole, favorizează scăderea oxigenului din apă. Creșterea numărului de resturi și alge din apă în timpul primăverii poate bloca cu ușurință sitele de admisie și evacuare, riscând restricții ale debitului de apă.
În fermele în care există aeratoare piscicole, se poate folosi în continuare un Aqua Hobby cu motor submersibil. Acesta împiedică formarea gheții de la suprafața apei, pe timpul nopții, când temperaturile scad.
Atenție sporită trebuie acordată și sursei de apă. Dacă aceasta provine din râurile de munte, după topirea zăpezii, nivelul de oxigen din apa rezultată este foarte scăzut. Fluctuațiile de temperatură, înghețul sau dezghețul brusc, vor duce și ele la scăderea oxigenului. Iar dacă temperatura apei din iaz crește prea repede, algele vor muri, fiind consumate apoi de bacterii care se hrănesc și ele cu oxigenul dizolvat, înmulțindu-se rapid.
Păstrăvul are nevoie de o concentrație de oxigen de 7 mg/litru de apa, iar crapul de 5 mg/litru. Aceste concentrații se vor măsura cu un oxigenometru la gura de evacuare a apei din bazine.
Utilizarea tehnologiei existente a fermelor de pește este o metodă suplimentară de evitare a mortalității în masă a fectivului piscicol. Prin achiziționarea dispozitivelor de monitorizare în timp real a parametrilor apei, veți ști cu precizie când aveți o scădere sau o schimbare a temperaturii, a nivelului de oxigen sau a PH-ului. Acestea pot fi consultate aici.
Prevenție
Deși este important să cunoașteți toate aceste cauze care pot provoca mortalități, esențială rămâne prevenția. Monitorizarea calității apei, hrănirea cu furaje de calitate, imunizarea peștilor acolo unde au existat în trecut focare de boală contagioasă. Dezinfecția constantă a bazinelor și a instrumentarului de lucru sunt cele mai bune modalități de a preveni sau de a limita impactul pierderii peștilor. Toate aceste măsuri simple și necesare trebuie luate într-un anotimp precursor verii, în care provocările sunt din ce în ce mai mari.