Utilizarea antibioticelor în piscicultură ridică adesea semne de întrebare în rândul fermierilor piscicoli. Astăzi, acvacultura contribuie la aproximativ jumătate din totalul proviziilor globale de pește și se preconizează că va crește în continuare. Densitatea mare în acvacultură poate favoriza însă focarele de boli, iar salmonidele sunt printre cele mai vulnerabile specii. În unele dintre aceste cazuri, tratamentul cu antibiotice joacă încă un rol important în ameliorarea simptomelor bolilor, protejând sănătatea și bunăstarea peștilor. Principiul central este însă folosirea responsabilă a antibioticelor, cât mai puțin posibil și numai atunci când este necesar.
Utilizarea medicamentelor antimicrobiene în acvacultură are efecte pozitive bine cunoscute asupra controlului infecțiilor bacteriene. Cu toate acestea, are și multe efecte secundare care afectează atât peștele, cât și mediul, dacă sunt asociate cu utilizarea excesivă. Efectele antibioticelor asupra mediului sunt cauzate în principal de administrarea necontrolată. Utilizarea fără temei a antibioticelor poate duce la rezistență din partea microbilor, iar răspândirea acestora poate reprezenta un pericol real, în timp, asupra altor specii și chiar a oamenilor.
Boli bacteriene
Recomandarea lor în doze mici, atunci când este necesar, după prelevarea de analize în prealabil, reprezintă o variantă sigură. Și alegerea altor mijloace de control și prevenție este recomandată, precum vaccinarea sau administrarea pre și probioticelor împreună cu furajele extrudate pentru pești. Dar și eliminarea tuturor factorilor de stres care le-ar putea scădea imunitatea.
Odată diagnosticată boala bacteriană, se poate administra și hrana medicamentoasă. În acest caz, peștii tratați nu se pot consuma și se va respecta perioada de așteptare în funcție de antibioticul administrat (la recomandarea medicului veterinar sau a prospectului). Înainte și în timpul medicației, piscicultorii ar trebui să verifice toți factorii de creștere și mediu care pot contribui la apariția bolii și le corectează pentru a preveni continuarea sau reapariția ei. Printre cele mai cunoscute afecțiuni care pot apărea la salmonide, amintim boala Columnaris (cauzată de bacteria Flavobacterium columnaris), Furunculoza (Aeromonas salmonicida), Gura roșie (Yersinia ruckeri).
NU se administrează antibiotic în cazul parazitozelor sau a infecțiilor fungice sau virale (ex. Saprolegnia, Septicemia Hemoragica Virală, Ichtioftirioza).
Furajul medicamentos este un amestec de cantități mari de hrană pentru animale și un premix veterinar (produs medicinal care conține unul sau mai multe substanţe active). Deși FDA acceptă foarte puține medicamente în acvacultură, printre cele cunoscute putem aminti amoxicilina, florfenicolul sau tetraciclina.
Administrare
Utilizarea antibioticelor în piscicultură prin hrană este în general metoda adoptată pentru tratarea unui număr mare de pești. Tratamentul ar trebui să fie întotdeauna în doza maximă recomandată speciei și ar trebui să fie administrat pentru numărul total de zile recomandat (chiar dacă peștele pare să se fi recuperat înainte de sfârșitul perioada de tratament).
Dacă hrănirea se face lent sau în cantitate insuficientă, doar peștii activi vor consuma hrana, în timp ce peștii bolnavi și inactivi vor fi lipsiți de tratament. De aceea este recomandată administrarea rației optime efectivului din bazinele piscicole, cu două sau mai multe reprize de alimentare. Doza zilnică de ingredient activ medicinal ar trebui să fie conținută într-o cantitate de furaj corespunzătoare a cel puțin jumătate din rația zilnică de hrană distribuită. Un control asupra cantității furajului cu antibiotic administrat îl puteți avea dacă folosiți un hrănitor automatizat.
Medicamentele pot fi utilizate numai în caz de boală provocată de bacterii (depistată în laborator, cu antibiogramă), niciodată ca măsură preventivă sau ca promotor de creștere. Pentru a reduce riscul transferului de urme de antibiotice de la peștii tratați la consumatori, furajele medicamentate care conțin antibiotice trebuie administrate sub control strict. Trebuie respectată o „perioadă de retragere”, care este perioada stabilită de timp necesară între tratament și recoltare. Acest lucru asigură că medicamentul nu mai este prezent în pește atunci când este consumat.
Ca și în cazul tuturor furajelor pentru pești, hrana medicamentată trebuie păstrată un loc răcoros și uscat. Antibioticele și nutrienții esențiali se deteriorează rapid într-un mediu cald și umed. O depozitare necorespunzătoare poate duce la un tratament nereușit.
Recomandarea producătorilor de furaje pentru pești
Skretting, lider mondial în producția de hrană granulată pentru pești, recomandă reducerea utilizării antibioticelor prin recomandarea celor mai bune practici de creștere, încurajarea utilizării vaccinurilor și promovarea utilizării dietelor funcționale pentru a minimiza riscul de îmbolnăvire.
Pe unele piețe, antibioticele sunt adăugate în furajele Skretting la cererea clientului și pe bază de prescripție veterinară, în conformitate cu regulile specifice stabilite de lege. Cerința prescripției veterinare asigură că utilizarea este bine documentată și justificată, pe baza unui diagnostic adecvat, contribuind astfel la reducerea utilizării inutile a antibioticelor. Din portofoliul Skretting, amintim furajele Medicato, fabricate la cerere, care se pot administra în baza antibiogramei.
Raportul ESVAC recent publicat, reprezentând date din 31 de țări din UE/SEE, arată că utilizarea antibioticelor la animale este în continuă scădere. Măsuri precum planurile naționale de acțiune pentru utilizarea prudentă a antibioticelor la animale și restricția privind utilizarea anumitor antimicrobiene la animalele de la care se obține materia primă au contribuit la această scădere.
Sursa foto:
bacteria Flavobacterium columnaris
2013 BioMed Central Ltd. CC2.0fishlab.com